Ferice de omul care găsește înțelepciunea și cel care a dobândit pricepere! (Pilde 3:13)
Dr. Mihaela Mocanu, avocat
Cercetarea în domeniul juridic poate fi surprinzătoare: pe cât de explicite și adaptate sunt unele dispoziții nevoilor adresanților, pe atât de anevoioasă și chiar absurdă se poate dovedi reglementarea altor domenii.
Scriu acest text la câteva ore de la aflarea veștii că, în sfârșit, Monitorul Oficial în varianta sa electronică va fi disponibil, fără costuri. Cât de credibil mai poate fi incredibilul (în anul 2008 o inițiativă similară a fost cu succes dejucată printr-o modificare legislativă) urmează să vedem… Știrea mă catapultează emoțional în primii ani ai erei (noastre), când tânăr cercetător în aria oricum nișată a francizei am luat contact cu procesul de săpare în aflarea legislației.
Franciza, în mod fericit – urma să descopăr mai târziu – a fost definită prin preluarea dispozițiilor din codurile deontologice (întâi cel redactat de o asociație din Franța, apoi de Federația Europeană a Francizei). Acestora le-au urmat deciziile CJUE. Acestora le-au urmat Regulamentele comunitare, întâi cel care privea aplicarea art 85 alin. (3) al Tratatului acordurilor de franciză (4087/88), apoi cel care privea aplicarea art 81 alin. (3) al Tratatului categoriilor de acorduri verticale și practicilor concertate (2790/99). Cel de-al doilea regulament nu mai definea franciza, însă Liniile directoare pentru aplicarea sa defineau acordurile de franciză (în aproximativ termenii regulamentului anterior). În dreptul intern o reglementare – Instrucţiunile Consiliului Concurenţei din 14 aprilie 2004 privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare (publicate în M. Of. Nr. 437 din 17 mai 2004, pct. 122) – relua dispozițiile Liniilor directoare. Regulamentul următor (330/2010) privea aplicarea art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate și a fost însoțit de Orientările privind restricțiile verticale. Instrucțiunile Consiliului Concurenței nu s-au mai adaptat corespunzător, având în vedere integrarea dreptului european pe teritoriul românesc. De franciză, în dreptul intern amintește și Codul fiscal, preluând definiția dată prin norma specială, evident, futil. În concluzie, în acest domeniu de nișă reglementarea internă este stabilă, în timp ce dreptul european se abstractizează conform tendinței sale generale.
Revenind în actualitatea ultimilor ani, când am început să analizez normele incidente domeniului artei, am început cu adevărat quest-ul. Tabloul este amplu: convenții internaționale, reglementări europene, posibilitatea lăsată statelor membre de a impune restriții suplimentare, legislație primară și mai ales legislație secundară (incluzând entități – să le numesc – interveniente, precum Uniunea artiștilor plastici ori VISARTA, care sunt autoreglementate). Aș aminti doar că numeroasele norme metodologice emise de ministerul de resort (care, de-a lungul timpului și-a schimbat denumirea – al culturii, al culturii și cultelor, al culturii și identității naționale), ori aprobate prin hotărâri de guvern: (i) nu doar definesc aceiași termeni în mod diferit, ori (ii) lasă adeseori goluri în succesiunea procedurilor ce vizează circuitul operei de artă (clasare, export, vânzare), ci (iii) chiar sunt cuprinse în ordine de ministru care nu au fost publicate în Monitorul Oficial: iată cum partea nevăzută a legislației chiar există! Dar au fost publicate pe pagina de internet a ministerului (s-a legitimat ilegitimul)! Un astfel de exemplu – un Ordin reglementând exercitarea dreptului de preempțiune în cazul imobilelor monument istoric a fost „înlocuit” cu Norme metodologice publicate în Monitorul Oficial după … 12 ani de la emiterea sa. În perioada în care respectivul ordin a intrat în vigoare – prin publicarea sa pe pagina de internet, desigur – funcționarii responsabili solicitau utilizarea unui formular – anexă la respectivul ordin tuturor celor care intenționau să vândă imobile monument istoric deoarece … aceea era metoda de lucru legiferată… Un alt ordin – reglementând organizarea și fucționarea celei mai importante comisii din domeniul patrimoniului mobil – este de negăsit altundeva decât pe aceeași pagină de internet (a ministerului de resort).
Dacă demersul de reglementare a francizei este unul pornit de la întreprinzător, trecut prin filtrul jurisprudenței și înglobând bunele practici, rezultând într-o căutare lineară, căutarea dreptului în artă este un demers catabazic. Ferice de omul care găsește înțelepciunea și cel care a dobândit pricepere! (Pilde 3:13)