Fairplay-ul este indisolubil sportului. Evocă fără îndoială tenisul şi pe diamantinul Roger Federer….Rezultat al unei asocieri labirintice, termenul din titlu îmi aminteşte şi de afirmaţia unui reputat profesor de drept comercial de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca despre un mai tânăr profesor de drept comercial, bucureştean de astă dată, respectat de colegi şi de miile-i de clienţi pentru calităţile sale profesionale, că ar trebui să fie recunoscut sub numele de „fairplay”, acesta fiindu-i cel mai potrivit apelativ. Apoi îmi revine în memorie afirmaţia unui nu mai puţin cunoscut avocat, care a declarat că a învăţat de la cel care i-a marcat existenţa profesională ce înseamnă fairplay-ul.
În viaţa profesioniştilor dreptului pare a fi ca în sport: protagoniştii – unii organizaţi în echipe – se reunesc, în conformitate cu anumite reguli, în faţa unor arbitri, în cadrul unor arbitraje; există clasamente, trofee, victorii merituoase, înfrângeri, câteodată chiar ruşinoase, se mai întâmplă câte o nedreptate făţişă…”se nasc” vedete, o poziţie în Liga 1 este râvnită şi deci invidiată de mai toţi, există presă de specialitate, comisii disciplinare, dar şi, mai ales, stakeholders. Felul în care se desfăşoară activitatea profesională este discret precum bobul de mazăre de sub salteaua prinţesei, care ascuns de 20 de straturi ajunge să nu mai deranjeze decât câte un suflet nobil. Aşteptat este rezultatul, menţionată este doar victoria şi râvnită este poziţia, aceea din clasament, dar şi cea din interiorul echipei (!).
Distincţia profesionistului rezidă nu doar în excelenţa actului profesional, ci în întreaga-i conduită: respectul şi prietenia cu care li se adresează celor din jur, integritatea şi de toleranţa de care dă dovadă. Toate aceste valori au fost înmănuncheate sub un nume: fairplay. Şi în drept, precum în sport. În lipsa lor reuşita este, sau ar trebui să fie temporară şi primită cu ostilitate, precum un invadator. Depozitar al încrederii acordate de stakeholders, profesionistul este privit de competitori cu reverenţioasă invidie şi stimat de publicul larg pentru ţinuta ireproşabilă. Fair este să îi acordăm fairplay-ului şi în drept, aşa cum se întâmplă în sport, importanţa cuvenită, iar valoarea practicianului să fie urcată la rang de profesionalism în aprecierea conduitei acestuia, a fairplay-ului de care dă dovadă.
La sfârşit de an, inclusiv olimpic, 2012, vă invităm la o dezbatere inedită: despre sport, desigur în limbaj juridic. În cadrul unui interviu am discutat cu un avocat specializat în dreptul sportului, în particular al fotbalului despre felul în care este reglementat sportul românesc. Articolele cuprinse în „Dosar” se apleacă asupra tot mai invocatei Curţi de Arbitraj de la Lausanne, asupra drepturilor TV şi transmisiunii televizate a spectacolului sportiv, spinoasă chestiune ce reverberează în sfera practicilor anticoncurenţiale, precum şi asupra pariurilor sportive şi a reglementării lor pe piaţa comună.
Transgresând terenul de sport, urarea Revistei Române de Drept al Afacerilor pentru 2013 ajunge în cel al dreptului: dragi colegi, să fim fairplay!