BERCEA Lucian, Şcoala de Dreptul Afacerilor de la Timişoara
Revistă: Revista Romana de Drept al Afacerilor 7 din 2013
Autor: BERCEA Lucian
Tip: Doctrina
Şcoala de Dreptul Afacerilor de la Timişoara
Conf. univ. dr. Lucian BERCEA
Interviu realizat de Mihaela Mocanu, Redactor Şef al Revistei Române de Drept al Afacerilor.
Revista Română de Drept al Afacerilor: Bună ziua, domnule profesor Lucian Bercea. Vă mulţumim că aţi acceptat invitaţia noastră, a Revistei Române de Drept al Afacerilor, din al cărei colegiu ştiinţific faceţi parte, de a ne vorbi despre dumneavoastră. Sunteţi profesor de drept comercial [dacă mai putem să ne exprimăm aşa, polemic subiect (!)] la Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara. Vă rog să ne descrieţi pe scurt activitatea dumneavoastră profesională, ca mai apoi să ne spuneţi câteva cuvinte despre clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, subiect asupra căruia se apleacă numărul din iulie 2013 al revistei noastre, datorită generosului dumneavoastră sprijin, concretizat în valoroasele articole scrise pe această temă de domnul profesor Gheorghe Piperea, doamna profesor Emilia Mihai, precum şi de dumneavoastră personal.
Lucian Bercea: Dacă ar trebui să stabilesc o ierarhie în prezentarea calităţilor mele profesionale, sunt, aşa cum aţi menţionat, în primul rând, titularul disciplinelor de Drept comercial şi Drept bancar la Facultatea de Drept din Timişoara, pe care le predau în cadrul studiilor de licenţă şi de masterat. Apoi, pentru că această împrejurare este, dacă nu întâmplătoare, cel puţin temporară, sunt, din anul 2012, decanul acestei facultăţi, după o „carieră” de prodecan de peste 10 ani.
R.R.D.A.: Mi-aş permite să apreciez că aţi avut parte de o îndelungată „stagiatură”. Ştiu aţi avut parte şi de o stagiatură veritabilă, sunteţi avocat.
L.B: În prezent sunt coordonatorul unei societăţi de avocaţi cu sediul în Timişoara, care se ocupă de avocatura de afaceri. Revenind, însă, la cariera mea academică, în cadrul activităţii de cercetare pe care se sprijină aceasta, colaborez cu publicaţii care orientează doctrina şi practica judiciară în domeniile mele de competenţă. Una dintre relaţiile pe care le preţuiesc cel mai mult este cea cu Revista Română de Drept al Afacerilor, al cărei profil se armonizează cu preocupările mele profesionale şi pe care o apreciez pentru standardele de exigenţă pe care şi le-a autoimpus.
R.R.D.A.: Vă mulţumim cu această ocazie pentru prezenţă şi pentru sprijinul acordat!…Vă rog să ne spuneţi cum aţi ajuns să practicaţi această largă paletă de profesii juridice. A fost o chemare, presupun.
L.B.: Ca să îmi dezvolt biografia, o să spun că am ales studiile juridice după ce am trecut printr-o filieră reală – o pasiune iniţială pentru chimie, urmată de Liceul „Grigore Moisil”, recunoscut în Timişoara pentru profilul său de matematică-informatică – şi observ cu interes la propriii studenţi care au aceeaşi formaţie mobilitatea gândirii, adaptabilitatea şi versatilitatea raţionamentului, esenţiale pentru viitorul jurist. Sigur că umaniştii restabilesc echilibrul, având de partea lor creativitatea care, în drept, este, de asemenea, în opinia mea, fundamentală.
R.R.D.A.: Am observat că acest parcurs nu este neobişnuit printre absolvenţii facultăţilor de drept de la noi.
L.B.: Într-adevăr, chemarea poate veni şi mai târziu…Am avut parte, ulterior studiilor liceale şi schimbării domeniului de interes profesional, din fericire, de un traiect foarte clar şi, aş spune, drept, ca să profit de polisemia termenului. La absolvirea facultăţii, am devenit asistent universitar – mă număr, din acest punct de vedere, printre şefii de promoţie beneficiari ai încrederii fostului decan al Facultăţii de Drept din Timişoara, profesorul Radu I. Motica – şi avocat.
R.R.D.A.: Domnul profesor Radu Motica a fost, deci, selectiv, menţinând în facultate doar şefii de promoţie. Aţi intrat în barou şi la facultate în acelaşi timp?
L.B.: Da, iar în anii care au urmat, am dezvoltat ambele direcţii. În cariera didactică, am încercat să nu fac compromisuri şi să fiu mai ales un profesor atent la parcursul academic al studenţilor mei. Nu cred că profesorii trebuie să fie prietenii studenţilor, ci cred că trebuie să formeze jurişti, adică să educe, de unde o oarecare distanţă pe care am ţinut să o menţin în relaţiile noastre, dublată, evident, de o mare disponibilitate de colaborare.
R.R.D.A.: Şi în practica avocaturii ce strategie aţi ales?
L.B.: În avocatură am ales să lucrez cu parteneri tineri şi să dezvolt o strictă specializare a ariilor de practică, nefiind partizanul competenţelor „implicite” ale avocatului. Şi nici al celor „subsidiare”.
R.R.D.A.: Dar ca decan? Doriţi să ne descrieţi direcţiile învăţământului juridic de la Timişoara?
L.B.: Este important să mai subliniez un amănunt biografic: sunt absolventul celei de-a doua promoţii a facultăţii în care astăzi funcţionez ca profesor. În primii săi ani de existenţă, facultatea organiza un concurs de admitere foarte dificil, iar exigenţa corpului profesoral pe parcursul anilor de studiu era, de asemenea, notorie. După un deceniu şi jumătate, am reintrodus în facultate, începând cu acest an, concursul de admitere, mai ales pentru a fi din nou în măsură să ne selectăm candidaţii şi pentru a ne marca apartenenţa la familia învăţământul juridic superior românesc de elită. Sunt extrem de valoroase pentru mine, personal, relaţiile dintre profesorii facultăţilor din Hexagonul Facultăţilor de Drept din România şi colaborarea strânsă la nivel instituţional între facultăţile de drept din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Craiova şi Timişoara. Au fost ani în care am senzaţia că frontul comun făcut de cele şase facultăţi a reprezentat un reper vital pentru învăţământul juridic din România. Într-o perioadă care nu e încă depăşită, a fost necesar ca aceste facultăţi să îşi asume responsabilitatea menţinerii standardelor în educaţia juridică din România. Ca decan, militez pentru vizibilitatea facultăţii şi pentru mobilitate. Aş dori ca facultatea să fie una dinamică, integrată nu numai în viaţa juridică academică sau profesională din România, ci şi în circuitele de cercetare şi formare internaţionale. Facultatea tinde, de asemenea, să îşi particularizeze profilul prin direcţiile de cercetare alese cu predilecţie de profesorii săi. În acest context, ţin să remarc crearea şi dezvoltarea unei puternice şcoli de dreptul afacerilor la Facultatea de Drept din Timişoara, alcătuită din specialişti în drept societar, drept fiscal, drept bancar, dreptul insolvenţei, dreptul asigurărilor, dreptul concurenţei, dreptul consumului sau drept penal al afacerilor. Publicaţiile, conferinţele, proiectele de cercetare, contribuţiile la elaborarea de acte normative au devenit deja constante ale acestui grup de specialişti, pe care îmi propun să îl formalizez prin înfiinţarea unui centru de studii în dreptul afacerilor.
R.R.D.A.: Vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre tematica acestui număr a Revistei Române de Drept al Afacerilor.
L.B.: Actualitatea unei discuţii cu privire la protecţia consumatorilor de credite este justificată nu numai de jurisprudenţa generoasă generată de implementarea inconsecventă a directivei privind contractele de credit pentru consumatori, ocazie cu care mecanismul clauzelor abuzive a fost descoperit de consumatorul român şi avocaţii săi, ci mai ales, în acest moment, de amânarea, până la data de 1 octombrie 2013, a aplicării reformei în materie care priveşte acţiunile colective pentru eliminarea clauzelor abuzive. Această instituţie novatoare, creată teoretic concomitent cu instituirea cadrului general al acţiunilor în apărarea intereselor colective, dar a cărei aplicare a fost defazată faţă de dispoziţia cu caracter general amintită, a fost primită cu reacţii critice din partea asociaţiei profesionale a băncilor şi a altor reprezentanţi mai mult sau mai puţin influenţi ai instituţiilor de credit. Desigur, aceste reacţii trebuie să fie privite ca simptome ale unei perioade de acomodare a sistemului bancar cu noul instrument de intervenţie judiciară în contractele standard. Dar, pe de altă parte, pentru că ele au provocat temporizarea aplicării noii reglementări, au permis, indirect, iniţierea unor dezbateri care aduc în discuţie problemele autentice, mai grave decât cele pe care le anticipează criticile exprimate de reprezentanţii sistemului bancar, ale textelor de lege care instituie acţiunile colective. Mă bucur că pot pune la dispoziţia Revistei Române de Drept al Afacerilor, în vederea publicării, o serie de studii ale participanţilor la Conferinţa de drept bancar Clauzele abuzive în contractul de credit pentru consumatori. Legea, jurisprudenţa, perspectivele, pe care am organizat-o în luna mai a acestui an la Facultatea de Drept din Timişoara.
R.R.D.A.: Domnule profesor, vă mulţumim!
Publicat în „REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR” cu numărul 7 din data de 31 iulie 2013