Dreptul în artă

Cultura și actanții pieței culturale nu pot și nu trebuie să rămână în afara normei juridice. Arta în toate formele ei de expresie este vizionară, norma dimpotrivă. Dreptul in arta vine spre a proteja produsul artistic însuși, pe autorul său, cât și pe destinatar, toate sub auspiciile instituțiilor statale garante. Premiza ca interesele pieței de artă, în toate aspectele sale să fie adecvat reprezentate este buna cunoaștere a drepturilor acordate, dar și a obligațiilor impuse celor care acționează pe această piață. Acordarea intențiilor opuse se poate realiza doar cu cunoașterea și recunoașterea libertăților și restricțiilor impuse de legislație, ori pe cale contractuală în raporturile dintre artiști pe de o parte, colecționarii de artă pe de altă parte și galeriștii și intermediarii ce intervin spre dinamizarea pieței și aducerea produsului artistic spre publicul larg.

Piața de artă, prin actorii săi are nevoie de informații și de opinii juridice avizate. În lipsa unei jurisprudențe care nu s-a putut forma în condițiile în care piața de artă românească, o perioadă îndelungată s-a manifestat într-o formă restrânsă, operele din patrimoniu nefiind supuse liberei circulații, un rol important le revine doctrinarilor dreptului în explicarea textelor normative, în aducerea jurisprudenței sistemelor de drept apropiate la cunoștința juriștilor români.

Informarea artistului, cât a colecționarului privat de artă, care trebuie să-și cunoască reciproc atât libertățile cât și limitările acestora, întru respectarea drepturilor artistului este esențială unei piețe în curs de definire. Raporturile dintre galerist și artist, nereglemenate legislativ, obligațiile proprietarului unei opere de artă reprezintă puncte centrale de interes.

Dreptul în artă are un rol fundamental, acela de a încadra corespunzător toate relațiile generate în jurul produsului artistic.

Scroll to top